MUZEU ÎN AER LIBER

ÎN MEMORIA VICTIMELOR REPRESIUNILOR POLITICE

În întreaga istorie a fărădelegilor comuniste este greu să faci deosebiri prea mari între acțiuni și comportamente mai bune sau rele a călăilor ideologici deoarece practic toate acestea duc într-o singură direcție; spre batjocura demnității spirituale și fizice a omului. Gulagul (administrația generală a lagărelor de muncă forțată), a și reprezentat o oroare civilizațională de proporții nemaiîntâlnite în istoria tragediilor umane, or pe parcursul zecilor de ani, în mrejele acestuia (gulag) au fost osândiți prin munci silnice milioane de oameni de diferite naționalități mulți dintre care au rămas să zacă în lumea veșnicului îngheț.

Astfel comuniștii au avut un vast teritoriu istoric pentru „inspirații” criminale experimentale asupra ființei umane.

Prin modulul respectiv se intenționează prezentarea (expozițională) a „locului de muncă”, „locului de trai” și a locului de pedeapsă a deținuților, totodată vor fi prezentate instrumentele de muncă și cele de utilitate personală. La o distanță de 6-7 metri de turnul de pază vor fi amplasate 3 bordeie zise în limba rusă „ zemleancă” datorită faptului că erau adânc săpate în pământ și nu erau de dimensiuni mari. În majoritatea cazurilor, familiile deportaților erau aduse pe un loc gol (nelocuibil) și lăsați să se chinuie în încercarea de a rămâne vii, neavând nici cele mai elementare instrumente pentru ași săpa un bordei necesar familiei, adesea destul de numeroasă.

În continuarea discursului istoric vizitatorul muzeului va putea să vadă „barăcile” unde veneau după fiecare zi de muncă silnică deținuții politici. Fiind mai mari și „încăpătoare” în acestea (barăci) vom vedea paturi de lemn amplasate in trei etaje, intervalele dintre care au lățimea corpului omenesc, iar pe fiecare suprafață de pat vor fi așternuți saci cu paie, sau cu mușchi uscați sau cu alte materiale moi. Tot în cadrul acestui modul vor fi reproduse aspectele geografice și climaterice în mediul căruia deportații și deținuții politici erau siliți să facă munci insuportabile, or diferențele climaterice între stepele kazahe și înghețurile veșnice siberiene condiționau și marcau diferit vitregia sorții tuturor represaților.

Fiind cel mai desfășurat modul al complexului muzeistic (ca teren, amplasament) acesta va cuprinde exponate - imitații butaforice a „locurilor de muncă” a deținuților politici și deportaților, adică vom crea imagini imitative a minelor, a terenurilor de defrișare a pădurilor, a muncilor agricole. În acest mediu reconstructiv vor fi introduse panouri foto în care se va reprezenta metodele NKVD-ului în „slăvirea” muncii drept mijloc de corectare educativă a deținuților (adică prin citate leninist-staliniste). Iar paralel cu aceste panouri la a o distanță de 3-4 metri, prin altele (panouri), vor fi prezentate imagini dezolante a adevăratei batjocuri față de demnitatea umană, cum ar fi diferitele metode de pedepsire a deținuților, -încarcerare, înfometare și tortură .

Instalate oblic față de privire, panourile vor fi ușor accesibile privirii vizitatorului. Același vizitator va putea să asiste în interiorul tuturor exponatelor „arhitecturale”, inclusiv și în „minele de cărbuni, uraniu” unde în lumina obscură a unui felinar pentru mineri se va vedea instrumentarul de muncă a deținuților în sunetele și lovirile ciocanelor (improvizată auditiv) a vagonetelor pentru cărbuni. Efectul impresional al muncii la tăiatul pădurilor nu va fi mai puțin memorabil, or imitarea acestei munci istovitoare va avea o prelungire spațială, panoramică după construcțiile tridimensionale amplasate înaintea panoramei pictate.


Întoarce-te