MUZEU ÎN AER LIBER

ÎN MEMORIA VICTIMELOR REPRESIUNILOR POLITICE

Moartea dictatorilor de multe ori schimbă parțial sau definitiv atitudinea ideologică și socială a noilor cârmuitori față de propriul popor, dar și față de alte popoare, or moartea lui Stalin a făcut posibilă slăbirea „lanțurilor” criminale a ideologii omorului. După ani de ocnă siberiană, de deportări, ani în care a fost stoarsă „vlaga” fizică și sufletească a milioane de oameni nevinovați, acestora li se oferă posibilitatea reîntoarcerii la baștină (dar însă marea majoritate este privată de dreptul revenirii în localitățile unde au trăit până la deportare). Chiar reveniți acasă, deportații nu-și mai găseau averile și casele libere, totul fiind furat sau colectivizat. Condiția de existență era iremediabil ostilă unei vieți normale pentru cei reveniți din gulagurile comuniste astfel încât mulții din cei reveniți erau nevoiți să abandoneze însăși gândul că ar mai putea trăi în localitatea de baștină. Astfel, aceste condiții discriminatorii ajungeau să descurajeze însăși dorința de a trăi, aducându-i pe oameni la sinucideri și moarte prin foame, or alții, eliberați din lagăre nici măcar nu mai încercau să se întoarcă la baștină, rămânând să trăiască în apropierea locurilor de detenție. Chiar în zilele noastre în diferite regiuni ale Siberiei și Kazahstanului sunt localități în care locuiesc (de acum fiind bătrâni) basarabeni deportați îndată după război de pe propriile meleaguri.

Vastul teritoriu experimental asupra ființelor umane (după moartea lui Stalin) reprezentau ca consecință un amestec forțat de naționalități, culturi și destine, care trebuiau după planificările bolșevice să transforme în ritm alert oamenii (și omenirea) într-un „nou” om, sovietic - constructor al comunismului unde s-ar lucra după putință și s-ar consuma după dorință. Iată că în acest context de „avânt bolșevic”, toți acei care purtau numele de „foști”, continuau să fie persecutați și lipsiți de posibilitatea să se întrețină pe sine și familiile prin muncă, or folosirea și de alte drepturi pentru aceștia (foști...) ținea de domeniul unor închipuirilor irealizabile. A trebuit să treacă zeci de ani ca pe la mijlocul anilor 90, puținii din ei (deportați, represați) să facă încercări robuste în ași cere puținul rămas (case) sau recompense bănești pentru averile luate în silă de criminalii comuniști.

Vizitatorul muzeului va putea să urmărească până în actualitatea zilelor de azi verticalitatea unei generații de luptători cu molima lașității, trădării și cu batjocora uitării încuibată încă în mentalitatea contemporaneității. Efortul regimului sovietic de a înregimenta conștiința umană în aventuri (pe cât de naive pe atât de ucigătoare) a suferit eșec după care libertățile dobândite de generația actuală vor fi atât de persistente pe cât se va ști de adevăratul preț care a fost plătit prin propria viață de conaționalii noștri basarabeni, or efortul oficialităților în a face memoria istorică a represiilor viabilă, lasă de dorit.


Întoarce-te